Un ţinut exotic cu peste 1200 de specii de copaci si plante, cu cea mai bogată faună ornitologică de pe continent (mai mult de 300 de specii, printre care colonii unice de pelicani) si ihtiologică (reprezentată de cc 100 de specii, din care amintim heringul de Dunăre si sturionii, de la care se obţine preţiosul caviar).
Delta Dunării este cea mai mare rezervaţie de ţinuturi umede din Europa, acoperind o suprafaţă de 2.681 km2. În 1990 UNESCO a inclus Delta Dunării, cea mai nouă formă de relief din Romania, ferită de "progresul industrializării", printre rezervaţiile biosferei.

duminică, 20 noiembrie 2011

Delta Dunarii - prezentare



Rasarit in Delta Dunarii

Delta Dunarii iarna

Cai salbatici




Starci si gaste

Pelicani si cormorani



Pelicani

Lac cu nuferi



Apus in Delta Dunarii





Istoric



  •   Asezare, intindere
  Dunarea, izvorand din Germania, adunand afluentii din zece tari si traversand patru capitale, dupa un traseu de 2860 Km, formeaza la varsarea sa in Marea Neagra o delta.
Raportata la Romania, Delta Dunarii este situata in SE tarii, avand forma lirma literei grecesti "A" (delta) si fiind limitata la SV de pod. Dobrogei, la N trece peste granita cu Ucraina, iar la E cu Marea Neagra. Delta Dunarii este traversata de paralela de 45˚  lat N si de maridianul de 29˚ long. E
Suprafata sa, impreuna cu complexul lagunar Rasim-Sinoe este de 5050 Km, din care 732 Km apartin Ucrainei. Delta propriu-zisa are o suprafata de 2540 Km, suprafata ce creste annual cu 40m, datorita celor 67 milioane tone de aluviuni depuse de catre fluviu.


  • Geneza, evolutie, prezent si viitor                                                

  Formarea Deltei, a inceput in cuaternar in glaciatia vurniana avand doua faze distincte:

  - o faza continentala cauzata de regresiunea marina cand tarmul era mult retras si bratele Dunarii au lasat canioane vizibile in actuala platforma continentala:
- o faza de golf care a urmat unei transgresiuni. Ipoteza limanica emisa de Grigore Antipa si continuata de V. P. Zencovici, admite prezenta unui golf, barat de catre cusentii marini prin grinduri transversale si transformat in liman. Dunarea a adunat acest spatiu, in conditiile unei mare reduse de ~70 cm. Calmatarea continua a dus la actualul aspect.
"Locul unde se plamadeste un nou uscat"
Privita de pe Dealurile Tulcei, Delta Dunarii apare ca o intindere de verdeata strabatuta de suvite argintii.
Delta Dunarii este o campie in formare, cu altitudine medie de 50 cm, alcatuita din: relief pozitiv (grinduri, ostroave si ) si relief negative: bratele Dunarii, canalele, garlele, mlastinile, baltile si lacurile.
Uscatul deltaic reprezinta 13% din suprafata si este reprezentat prin:
-grinduri fluviatile, care insotesc bratele Dunarii si sunt orientate pe directia vest-est, avand altitudini de 0,5-5m
-grinduri maritime orientate pe directia nord-sud, remarcabila fiind Letea cu altitudinea de 124m
- altitudine maxima pentru delta, Caraorman, Saraturile, Ivancea, Dranov, etc.
-grinduri continentale ce reprezinta resturi din uscatul predeltaic: Chilia si Stipoc.
Cantitatea de aluviuni adusa annual de catre Dunare, la care se adauga resturile organismelor moarte, praful eolian, etc., vor face ca procentul uscatului sa creasca, in detrimentului reliefului negative.

  •  Atestari istorico-geografice 

  Prima stire istorica despre Delta Dunarii ne-a lasat-o grecul Herodot, "parintele istoriei" care descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Delta, dupa ce poposise la Histria (515-513 iHr), Polibiu (sec. al III-lea - al II-lea iHr) descrie un spatiu cu bancuri de nisip intre care se aflau brate cu apa, Straba (sec.I iHr) indica sapte brate intre care se aflau insule, idee reluata si de Pliniu cel Batran, Ptolemeu, etc. Marturii ale locuirii zonei exista din sec.I iHr- al II-lea dHr.
In sec. XV, Tara Romaneasca si Moldova pierd gurile Dunarii ca si Dobrogea, acestea fiind cucerite de Imperiul turcesc si astfel pana la jumatatea sec. al XIX-lea, Delta era o "terra incognito". Studii detaliate despre Delta au fost prezentate de catre geografii George Vaslan, Constantin Bratescu, naturalistul Grigore Antipa, etc.



Geomorfologie

Delta Dunării, situată în partea de N-V a Mării Negre (între 44˚46’00” lat. N – platforma Bugeac, 45˚40’00” lat. N si 28˚40’24” long. E – Orogenul Nord Dobrogean, respectiv 29˚40’50” long. E – platforma Mării Neagre), reprezintă din punct de vedere geomorfologic un relief de acumulare dezvoltat la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră. (Cotet P., 1973, Romanescu Gh, 1995)
Conform clasificării FAO (SOTER – Procedure Manual, 1993), Delta Dunării este inclusă la categoria formelor de relief regionale de tip câmpie umedă pe depozite aluviale fluviatile cu un grad ridicat de fragmentare.
Delta Dunării este caracterizată prin forme de relief pozitive numite grinduri si forme de relief negative reprezentate prin depresiuni umplute cu apă (lacuri). În prezent, delta se prezintă sub forma unei suprafete plane cu o pantă de 0,006 ‰, străbătută de un păienjeniș de ape: brate de fluviu, canale si gârle, punctată de lacuri si japse. Diferentele de altitudine, fata de nivelul mării, sunt de 8-10 m în zona grindurilor si -2  -  -4 m în zona depresiunile lacustre. (Cotet P., 1973; Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996)
Teritoriul Deltei Dunării se împarte în două subregiuni geografice si anume: Delta propriu-zisă ce ocupă o suprafata de 4.250 km2, aflată între bratele fluviului si zona complexului Razim, cu o suprafata de 990 km2. Din punct de vedere fizico-geografic Delta se împarte transversal pe bratele fluviului în două mari subregiuni naturale: delta fluvială si delta maritimă.
Delta fluvială ocupă peste 65% din suprafata totală a deltei si se întinde de la ceatalul Izmail, spre aval, până la grindurile Letea si Caraorman, pe linia Periprava (pe bratul Chilia) – Crisan (pe bratul Sulina) – Ivancea (pe bratul Sf. Gheorghe) – Crasnicol – Perisor. Această subregiune a Deltei Dunării este împărtita în mai multe unităti naturale cum ar fi: Depresiunea Sireasa, Depresiunea Sontea-Furtuna, Depresiunea Pardina, Depresiunea Matita-Merhei, Grindul Chilia, Grindul Stipoc, Ostrovul Tătaru, Ostrovul Babina, Ostrovul Cernovca, Depresiunea Litcov, Depresiunea Erenciuc, Depresiunea Rosca-Buhaiova, Lunca Tulcea-Murighiol si Depresiunea Dranov-Dunavăt, etc.
Delta maritimă ocupă mai putin de 35% din suprafata Deltei Dunării, la răsărit de linia Periprava-Crisan-Ivancea-Crasnicol-Perisor. În această subregiune, ca si în cazul deltei fluviale, întâlnim zone cu relief pozitiv si negativ dar, spre deosebire de prima subregiune, fundul depresiunilor este sub nivelul mării în cele mai multe cazuri. (Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996)

Geologie

Delta Dunării este plasată, din punct vedere geologic , într-o regiune mobilă a scoartei terestre numită Platforma Deltei Dunării (regiunea predobrogeană). Platforma Deltei Dunării vine în contact în partea de sud-vest cu Orogenul Nord Dobrogean, prin falia Oancea-Sf. Gheorghe, care este aproximativ paralelă cu Bratul Sfântu Gheorghe.
Structura geologică a acesteia este alcătuită dintr-un fundament cristalin peste care se dispune transgresiv o cuvertură sedimentară reprezentată printr-o succesiune de depozite paleozoice, triasice, jurasice, cretacice, neogene si cuaternare, derminate prin forajele de mare si mică adâncime efectuate în zonă. Depozitele de vârstă Paleozoică, ce apartin etajelor Silurian-Permian (438-230 milioane de ani), sunt alcătuite din calcare, dolomite, siltite, gresii litice, cu intercalatii de tufuri vitroclastice.
Depozitele de vârstă Triasică (248-213 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, din siltite feruginoase, argilite, gresii, microconglomerate, cu intercalatii de porfire feldspatice, diabaze si melafire, iar transgresiv apar dolomite, gresii calcaroase, siltite, marne ș.a., ce contin specii vegetale (Striatoabietites sp., Ovalipollis ovalis s.a.), foraminifere (Glomospirella sp., Spirillina sp. s.a.), conodonde (Gondolella navicula, Gladiogondolella tethydis s.a.).
Depozitele de vârstă Jurasică (epocile Dogger-Malm – 176-142 milioane de ani) sunt alcătuite în principal din calcare (la bază), argile calcaroase, gresii, precum si calcare cenusii si gălbui (la partea superioară), cu fosile de foraminifere (Textularia jurassica, Spirillina orbicula s.a.), dinofagelate (Nannoceceratopsis spicula, N. pellucida, Ctenidodinium panneum ș.a.) etc. Depozitele de vârstă Cretacică ce apartin etajelor Aptian-Senonian (121-65 milioane de ani) sunt alcătuite, în principal, din argile si siltite feruginoase, cu intercalatii de gresii fine sau dolomite gipsifere, ce contin o fitocenoză săracă cu Trilobosporilites apiverucatus, Clavifera triplex etc.
Depozitele de vârstă Neogenă (etajele Sarmatian-Romanian – 13,5-1,8 milioane de ani) sunt alcătuite dintr-o succesiune de strate cu calcare lumaselice, nisipuri, siltite si argile, cu Mactra sp., nisipuri, siltite si argile roscate, cu Dosinia maeotica, nisipuri fine cenusii (cu Dreissena rimestiensis, Limnocardium sp., nisipuri cu Stylodacna orientalis si nisipuri cu intercalatii de argile, ce contin specimene de Viviparus bifarcinatus, Dreissena polymorpha etc.
Depozitele de vârstă Cuaternară (depozite deltaice ce apartin etajelor Pleistocen-Holocen – 1,8-0,01 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, dintr-un strat de argile rosii-carămizii urmate de o succesiune de strate de pietrisuri, nisipuri, siltite, argile si strate de loess, iar la partea superioară se dispun aluviuni de origine fluviatilă si fluvio-lacustră. (Mutihac V., 1990; Ionesi L, 1994)

Fauna

Delta Dunarii adaposteste 98% din fauna acvatica a Europei - peste 3400 de specii,  multe din ele fiind unice în lume, lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode de Europa si tot aici îsi gãsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4 specii). Pestii sunt prezenti prin 65 specii, cei mai multi de apã dulce (60%), restul migrând primãvara din Marea Neagrã. Intre acestia din urmã, sturionii si scrumbiile au rol important, atât stiintific, cât si economic. Pãsãrile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscutã, încã de la începutul secolului ca un paradis avian.




Renumele se datoreazã celor 327 specii pe care le putem întâlni în deltã si care reprezintã 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibãresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin deltã si rãmânând diferite perioade de timp toamna, iarna si primãvara. Pãsãrile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibãrersc 81 specii si trec prin deltã 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezintã 82% din avifauna acvaticã europeanã. Avifauna acvaticã din Delta Dunãrii este alcãtuitã dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adãugã, speciile accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a cãror viatã este legatã de prezenta apei. Acestea se grupeazã în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apã, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufãrii (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tãrmuri (stârci, lopãtari, tigãnusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogatã continuate cu stufãrii (ralide), specii de tãrmuri marine (unele laride).




Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescãrusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreazã secundar în avifauna acvaticã, devenind din ce în ce mai numeroase pe mãsura transformãrii cosistemelor acvatice. Zãvoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adaugã, în timpul cuibãritului, rate, cormorani si stârci.




In pãdurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibãresc 64 specii tipice avifaunei pãdurilor nemorale (silvii, mierle, ciocãnitori, mãcãleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brunã, acvila piticã, vulturul pescar . Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare, populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepã nisipoasã sunt specifice potârnichea, prepelita, ciocârliile, pasãrea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lângã gospodãrii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casã, rândunica, barza, lãstunul. O serie de specii acvatice se asociazã în timpul cuibãritului formând colonii care sunt aglomerãri de cuiburi pe spatii, în general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria suprafetelor de constructie a cuiburilor, precum si de avantajele oferite de prezenta unui numãr mare de pãsãri în apãrarea cuiburilor cu ouã sau pui. Coloniile de cuibãrit au reprezentat dintodeauna atractia deltei. Miile de cuiburi construite pe crengile zãvoaielor de salcie sau în stufãrii, zgomotul infernal, atmosfera specificã altor ere geologice, zborul sãgetãtor al miilor de pãsãri care îsi hrãnesc puii, transformã coloniile de pãsãri într-un rai nu numai al ornitologilor, dar si al oricãrui iubitor al naturii.





In Delta Dunãrii sunt mai multe tipuri de colonii : de stârci, lopãtari, tigãnusi si cormorani, de pelicani si cormorani, de pescãrusi, de avoazete si ciocântorsi, de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integralã Rosca-Buhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie mixtã. Aici se asociazã mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pãnã la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare.






Fauna de pesti. Fauna piscicola din Delta Dunarii este remarcabil de bogata în specii, cuprinzând 75 de specii. Majoritatea sunt specii de apa dulce (în numar de 44), celelalte fiind specii migratoare care apartin faunei din Marea Neagra si care trec prin Delta Dunarii în special în timpul perioadei de migratie. Cam 30% din specii sunt exploatate prin pescuitul comercial intensiv, dezvoltat foarte mult în ultimii 20 de ani. Ca urmare a "transformarilor" (regularizari si adaptari ale cursurilor de apa, poldere etc.) care au avut loc în ultimele decenii în jurul si în interiorul Deltei Dunarii, marea majoritate a populatiilor de pesti sunt într-o situatie critica si deosebit de critica.




Pasarile

Pasarile reprezinta una dintre cele mai mari bogatii faunistice a Deltei Dunarii, unde în terenurile umede, lucii de apa, zone mlastinoase, marile întinderi ale câmpurilor de stuf si apadurilor de sleau, ofera arii extinse de hranire si cuibarit pentru populatiile de pasari din zona de varsare a Dunarii. Aceste zone, desi reduse în mod considerabil fata de întinderile lor de odinioara, sunt înca destul de vaste în comparatie cu marea majoritate a celorlalte terenuri umede din Europa.
In Delta Dunarii au fost observate peste 300 de specii de pasari. Din punct de vedere al dinamicii ornitofaunei Delta Dunadii si în special litoralul Marii Negre dintre Baia Musura si Gura Portita reprezinta unul din cele mai importante locuri (cai de migratie) pentru majoritatea pasarilor din jumatatea estica a Europei si chiar din nord-vestul Asiei, pe aici migrând sau venind ca oaspeti de iarna specii ca: lebada cântatoare, lebada siberiana, gâsca cu gât rosu, ploierul nordic multe specii din genul piciorongilo.

Starc cenusiu



Starc rosu


  Starc galben





Piciorong

Rate


Pescarusi





Pelicani





Nagâț


Lişiţe



Lebede





Garlite

Erete de stuf


Egrete




Cormorani





Corcodel cu pui



Dumbravence



Vulturul codalb 



Carstelul de balta

 Gainusa de balta

Pui de gainusa

Lopătari 











Pui de Chira

Chire








Chirighițe